INSTITUTUL ROMAN DE PSIHOTERAPIE INTEGRATIVA

INSTITUTUL ROMÂN DE PSIHOTERAPIE INTEGRATIVĂ organizează grupuri de formare în Psihoterapie Integrativă

Date de contact pentru informații despre activitatile IRPI, Comunitatea Psihoterapeuților Integrativi - România, Formare Profesională în Psihoterapie Integrativă și Psihologie Clinică, Editura IRPI, Cercetare, Proiecte, Practică în Psihologie Clinică și Psihoterapie pentru studenți și practicieni în supervizare, alte activități IRPI:

email: contact@irpi.ro, tel.0743557400

 

Institutul Roman de Psihoterapie Integrativa

Selectie rapida

Carl Rogers

Feb012014
PDFImprimareEmail

3-rogers

 

  Carl Ransom Rogers. S-a nascut pe 8 ianuarie 1902 si a fost un psiholog american influent și unul dintre fondatorii abordării umaniste (sau abordarea centrată pe client), in  psihologie . Rogers este considerat a fi unul dintre părinții fondatori a cercetarii in psihoterapie și a fost onorat pentru cercetarile sale de pionierat, cu Premiul pentru contribuții științifice distinse de American Psychological Association (APA), în 1956.
  Abordarea centrată pe persoană , propria sa abordare unica pentru înțelegerea personalității și a relațiilor umane, a găsit aplicarea pe scară largă în diverse domenii, cum ar fi psihoterapie și consiliere ( terapie centrată pe client ), educație ( învățarea centrată pe elev), organizații, precum și diferite procedee de grup. Pentru activitatea sa profesionala i s-a acordat Premiul pentru Contribuții profesionale deosebite in Psihologie de catre APA  în 1972. Spre sfârșitul vieții lui Carl Rogers a fost nominalizat pentru Premiul Nobel pentru Pace datorita muncii sale in contextul unui conflict intern între grupuri din Africa de Sud și din Irlanda de Nord  . Într-un studiu efectuat de Haggbloom et al. (2002), folosind șase criterii, cum ar fi citate și de recunoaștere, Rogers a fost dovedit a fi al șaselea psihologul cel mai eminent al secolului 20 și în al doilea rând, printre clinicieni, tinand cont si de Sigmund Freud .
  Rogers s-a nascut în Oak Park, Illinois, o suburbie din Chicago. Tatăl său, Walter A. Rogers, a fost inginer civil și mama sa, Julia M. Cushing, a fost o gospodină și o devotată penticostal-creştină. Carl a fost al patrulea din cei șase copii. Rogers a fost inteligent și putea citi bine înainte de merge la grădiniță. Urmeaza o educație într-un mediu religios și etic strict, ca băiat de altar la casa parohială Jimpley, devenind o persoană mai degrabă izolata, independenta și disciplinata, dobândind o cunoaștere și o apreciere pentru metoda științifică într-o lume practica. Prima sa alegere de carieră a fost agricultura , la Universitatea din Wisconsin-Madison, au urmat alte alegeri : istoria și apoi religia. La 20 de ani, după călătoria sa la Beijing, China,1922, pentru o conferință creștină internațională, el a început să pună la îndoială convingerile sale religioase. Pentru a se ajuta să clarifice alegerea carierei sale, el a participat la un seminar intitulat ,De ce am intra Ministerul?,, după care a decis să isi schimbe cariera.
  În 1924 a absolvit de la Universitatea din Wisconsin si sa inscris la Seminarul Teologic Union. După doi ani, el a plecat de la seminar pentru a urma Teachers College, Columbia University, obținând un master în 1928 și un doctorat în 1931. În timp ce finaliza munca sa de doctorat, s-a angajat în studiu copilului. În 1930, Rogers a servit ca director al Societății pentru Prevenirea Cruzimii la Copii în Rochester, New York. Din 1935-1940 a predat la Universitatea din Rochester și a scris The Clinical Treatment of the Problem Child (1939), bazat pe experienta sa in lucrul cu copii cu probleme. El a fost puternic influentat,  in construirea abordarea centrată pe client, de practica psihoterapeutica post-freudian de Otto Rank. În 1940 Rogers a devenit profesor de psihologie clinica la Ohio State University, unde a scris a doua sa carte, Consiliere și Psihoterapie (1942 ). În ea, Rogers a sugerat că , prin stabilirea unei relații cu înțelegere, acceptarea clientului de catre terapeut, clientul poate rezolva probleme și poate obține o perspectivă necesara pentru a aduce restructurari in viața lui.
  În 1945, el a fost invitat să înființeze un centru de consiliere la Universitatea din Chicago. In 1947 a fost ales președinte al Asociației Americane de Psihologie. În timp ce era profesor de psihologie la Universitatea din Chicago (1945-1957), Rogers a contribuit la stabilirea unui centru de consiliere în colaborare cu universitatea și a efectuat studii pentru a determina eficacitatea de metodele sale. Constatările și teoriile sale au apărut în Terapia centrata pe client (1951) și Psihoterapie și schimbarea personalitatii (1954). Unul dintre studenții săi absolvent de la Universitatea din Chicago, Thomas Gordon  , a initiat miscarea Trainingul Parintilor Eficace (PET). În 1956, Rogers a devenit primul președinte al Academiei Americane de Psihoterapeutii. A predat psihologie la Universitatea din Wisconsin, Madison (1957-1963), timp în care el a scris una din cărțile sale cele mai cunoscute, On Becoming a Person (1961). Carl Rogers și Abraham Maslow  (1902-1987), au fost pionieri in mișcare numită psihologie umanistă, care a atins apogeul în anii 1960. În 1961, el a fost ales membru al Academiei Americane de Arte si Stiinte . Carl Rogers a fost, de asemenea, unul dintre cei care au pus la îndoială initiativa McCarthyism în 1950. Prin articole, el a criticat societatea pentru afinitățile sale orientate spre trecut.
  Rogers a continuat de predare la Universitatea din Wisconsin până în 1963, când a devenit rezident la noul Western Behavioral Sciences Institute (WBSI) în La Jolla  . Rogers a părăsit WBSI pentru a ajuta la fondarea Centrul pentru Studii a Persoanei în 1968. Cărțile sale ulterioare includ Carl Rogers pe puterea personală (1977) și Libertatea de a învăța pentru anii 80 (1983). El a rămas un rezident la La Jolla pentru tot restul vieții sale, face terapie, sustine discursuri și a scris până la moartea sa subită în 1987. În 1987, Rogers a suferit o cădere, care a dus la fracturate de pelvis. Fiind intr-o situatie critica el a a fost capabil să contacteze paramedicii. Interventia chirurgicala a fost incheiata cu succes, dar starea pancreasului său s-a inrautatir în noaptea următoare operatiei și a murit câteva zile mai târziu.
  Ultimii ani a lui Rogers au fost dedicaţi pentru a aplica teoriile sale în situații de opresiune politică și conflicte sociale naționale, care călătorind în toată lumea pentru a face acest lucru. În Belfast, Irlanda de Nord, a adus împreună influenti protestanți și catolici, în Africa de Sud, negrii si albii, in Brazilia oamenii în curs de dezvoltare de la dictatură la democrație, în Statele Unite, consumatorii și furnizorii din domeniul sănătății. Ultima sa călătorie, la varsta de 85, a fost în Uniunea Sovietică, unde a predat și a facilitat ateliere experimentale intensive încurajand comunicarea și creativitatea. El a fost uimit de numărul de ruși, care știau de munca lui.
  Împreună cu fiica sa, Natalie Rogers, și psihologi Maria Bowen, Maureen O'Hara, și John K. Wood, între 1974 și 1984, Rogers a convocat o serie de programe rezidentiale din SUA, Europa, Brazilia și Japonia, Ateliere de Lucru Centrate pe Persoana, care s-au concentrat pe comunicatii inter-culturale, de dezvoltare personală, de auto-împuternicire și de învățare pentru schimbare socială. Rogers a fost nominalizat pentru Premiul Nobel pentru Pace, pentru munca sa, deși propunerea de numire a ajuns la doar câteva zile după moartea sa.
  
  Sursa
  http://en.wikipedia.org/wiki/Carl_Rogers

Institutul Roman de Psihoterapie Integrativa

© Copyright 2012.

Institutul Roman de Psihoterapie Integrativa

IRPI este o organizaţie profesională, non-guvernamentală care activează în domeniul psihologiei şi psihoterapiei integrative, acreditată de Colegiul Psihologilor din România şi Asociaţia Europeană de Psihoterapie Integrativă.

Site administrat de www.websystem.ro