INSTITUTUL ROMAN DE PSIHOTERAPIE INTEGRATIVA

Selectie rapida

Psihoterapia Integrativa in lume

Aug112008
Scris de IRPI Admin
Bookmark - Psihoterapie Integrativa

psihoterapia integrativa international

 

psih. Gyorgy GASPAR (sursa American Psychological Association)

După  zeci de ani în care lumea psihologiei a fost condusă de patru abordări psihoterapeutice care se diferenţiau semnificativ de celelalte peste patru sute de perspective existente, Asociaţia Psihologilor Americani recunoaşte meritele unei noi orientări cunoscută drept „psihoterapia integrativă”.

În mod general psihologii untilizează una sau mai multe teorii psihoterapeutice. O teorie psihoterapeutică poate fi definită metaforic „o hartă” care ghidează acţiunile unui psiholog (psihoterapeut): conferă un pattern specific de gândire pentru procesul de comprehensiune a clientului, de conceptualizare a problemelor acestuia şi de dezvoltare de soluţii.
În zilele noastre entităţile internaţionale ştiinţifice din domeniul psihologiei (psihoterapiei) consideră că abordările psihoterapeutice se împart în cinci categorii de bază:
  • Psihanaliza şi terapiile psihodinamice. Abordarea se axează pe utilizarea elementelor şi motivaţiilor inconştiente în vederea schimbării comportamentelor, emoţiilor sau gândurilor problematice. Terapiile de orientare psihanalitică sunt caracterizate printr-o alinţă de lucru foarte apropriată între terapeut şi pacient. Pacientul învaţă despre sine prin explorarea interacţiunilor din cadrul relaţiei terapeutice. Chiar dacă psihanaliza este strâns legată de numele lui Sigmund Freud, treptat conceptele de bază au fost extinse şi modificate.
  • Terapiile comportamentale/ behavioriste. Această abordare se centrează pe procesul de învăţare atât în cazul comportamentelor dezirabile cât şi în cazul comportamentelor indezirabile. Ivan Pavlov are o contribuţie importantă în cadrul teoriilor comportamentale prin introducerea conceptului de „condiţionare clasică” sau învăţare asociată. Desensibilizarea este condiţionarea clasică în acţiune: psihoterapeutul îl ajută pe clientul cu gândire fobogenă prin expunere repetată la stimulul care cauzează anxietatea. Un alt pioner al teoriei behavioriste este E. L. Thorndike care a descoperit „condiţionarea operantă”. Acest tip de învăţare se bazează pe recompense (întăriri) şi pedepse în managementul comportamental al oamenilor. Teoriile behavioriste au influenţat semnificativ psihologia anilor 50, determinand elaborarea mai multor tipuri de intervenţii. Una dintre cele mai semnificative este terapia cognitiv-comportamentală în care accentul se pune atât pe gânduri cât şi se comportamente.
  • Terapia Cognitivă. Acest tip de abordare psihoterapeutică se axeasă mai degrabă pe ceea ce oamenii gândesc decât pe ceea ce fac. Terapeuţii cognitivişti consideră că gândurile iraţionale generează emoţii şi comportamente disfuncţionale. Prin restructurare cognitivă oamenii pot să-şi schimbe modul în care simt şi felul în care se comportă. Printre pionerii acestei abordări se numără Albert Ellis şi Aaron Beck.
  • Terapiile Umaniste. Această abordare se bazează pe capacitatea oamenilor de a face alegeri raţionale şi de a dobândi un potenţial maxim. Grijea şi respectul faţă de ceilalţi reprezintă de asemenea elemente foarte importante. Filosofii umanişti precum Jean-Paul Sartre, Martin Buber şi Soren Kerkegaard au manifestat o influenţă semnificativă în acest tip de terapie. Putem vorbi despre trei tipuri de terapii care au la bază teorii umaniste. Terapia centrată pe client respinge ideea că terapeutul ar fi autoritatea faţă de experienţele interioare ale clientului. Clientul beneficiază pe întreaga durată a procesului psihoterapeutic de grijă, susţinere şi interes din partea terapeutului. Terapia Gestaltistă accentuează importanţa de a fi conştient de ceea ce se petrece „aici şi acum” şi să acceptăm responsabilitatea faţă de noi înşine. Terapia Existenţială se focusează pe trei constructe: liber alrbitru, auto-determinare şi căutarea de înţelesuri.
  • Terapia integrativă. Numeroşi psihoterapeuţi nu se consideră ca aparţinând unei singure abordări terapeutice. În practică ei uzitează elemente din diferite teorii psihoterapeutice şi contruiesc strategia de intervenţie în funcţie de nevoile specifice ale fiecărui client. O idee fundamentală a psihoterapiei integrative constă în faptul că nicio formă anume de terapie nu este mai eficientă sau adecvată în toate situaţiile. Prin urmare, Psihoterapia integrativa încurajează o anumită flexibilitate în modul de abordare al problemelor, dar mai  subscrie si la  menţinerea unui standard de excelenţă în serviciile oferite clientilor, în supervizare şi în pregatire profesională.
Ultima actualizare în Mar082012

Institutul Roman de Psihoterapie Integrativa

© Copyright 2012.

Institutul Roman de Psihoterapie Integrativa

IRPI este o organizaţie profesională, non-guvernamentală care activează în domeniul psihologiei şi psihoterapiei integrative, acreditată de Colegiul Psihologilor din România şi Asociaţia Europeană de Psihoterapie Integrativă.

Site administrat de www.websystem.ro