INSTITUTUL ROMAN DE PSIHOTERAPIE INTEGRATIVA

Selectie rapida

Ce se află dincolo de gelozie şi invidie

Joi, 23 Februarie 2012 17:44 Scris de  IRPI Admin
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

dincolo de gelozie si invidie

Invidia şi gelozia: doua sentimente diferite, dar care, uneori, se împletesc. Diferenţele  între o persoană care trăieşte geloazie şi una care simte invidie sunt uşor de înţeles.

Persoana care manifestă geloazie, are ceva preţios şi se teme să piardă asta. Persoana care se percepe invidioasă nu are ceea ce doreşte şi vrea să obţină asta.

Când suntem geloşi vorbim despre ceea ce simţim, când suntem invidioşi ascundem asta.

Gelozia implică nevoia de iubire, uneori într-un mod uşor distorsionat, invidia aduce dorinţa de distrugere (în cazurile cele mai rele). Totuşi, în realitate, această diferenţiere nu este atât de clară. Este dificil să afirmi cu exactitate dacă gelosul este într-adevăr cel care se teme să nu piardă obiectul iubit sau proiectează propriile fantezii ale trădări or că un copil este invidios pe fratele lui pentru că ar vrea să aibă talentele acestuia sau pentru că se teme că această calitate a fratelui va atrage atenţia şi dragostea părinţilor.

Oricum, ambele sunt sentimente care ţin de nesiguranţă. Poate mama nu i-a spus când era mic: te iubesc, ţin la tine…Problema se naşte cel mai adesea în copilărie şi în relaţiile cu părinţii. Este copilul care nu a primit un adevărat suport afectiv şi mai ales, acela care nu este apreciat pentru ceea ce face sau pentru efortul depus în realizarea unor sarcini, puţine cuvinte din partea părinţilor sau inexistenţa acelor cuvinte care l-ar face  pe copil să se simtă iubit, important, special în ochii părinţilor.

De multe ori, un astfel de copil căruia i-au lipsit astfel de lucruri, devine un copil “bun”: se adaptează la regulile date de familie sau inventate de el însuşi, reguli care i-ar garanta iubirea părinţilor, dar care în schimb “ucid” spontaneitatea lui, libertatea de a acţiona.

Poate să apară şi un efect contrar: părinţii să-l prefere pe fratele mai spontan decât pe “fratele perfect, ascultător şi supus”, căruia nu-i rămâne decât să se gândească şi să se întrebe de ce nu este el “copilul preferat”.

Problema poate să apară şi când nu există fraţi: de exemplu, când părinţii nu-i dau libertate copilului, sunt posesivi sau din contră, sunt indiferenţi şi distanţi.

Studiile arată, că de cele mai multe ori, adultul care simte frecvent invidie nu iese din această dinamică, ca şi cum ar trăi încă în lumea părinţilor şi ar depinde de cineva care să-i noteze efortul şi să-l recompenseze.

Dar invidia se poate vindeca prin psihoterapie. Aspectul cel mai dificil pentru persoana care se simte invidioasă este a reuşii să înţeleagă că problema se ascunde în această pasivitate a sa, în această aşteptare că se va întampla ceva, în incapacitatea de-a acţiona ca persoană autonomă şi creativă, responsabilă pentru propria viaţă.

Ultima modificare Marţi, 01 Mai 2012 13:01
IRPI Admin

IRPI Admin

Institutul Roman de Psihoterapie Integrativa

E-mail Această adresă de e-mail este protejată de spamboţi; aveţi nevoie de activarea JavaScript-ului pentru a o vizualiza
Login pentru a posta comentarii

Institutul Roman de Psihoterapie Integrativa

© Copyright 2012.

Institutul Roman de Psihoterapie Integrativa

IRPI este o organizaţie profesională, non-guvernamentală care activează în domeniul psihologiei şi psihoterapiei integrative, acreditată de Colegiul Psihologilor din România şi Asociaţia Europeană de Psihoterapie Integrativă.

Site administrat de www.websystem.ro