INSTITUTUL ROMAN DE PSIHOTERAPIE INTEGRATIVA

Selectie rapida

Cu ce se “mănâncă” anorexia?

Joi, 23 Februarie 2012 17:45 Scris de  IRPI Admin
Evaluaţi acest articol
(3 voturi)

cu ce se mananca anorexia

Termenul anorexie își are originea în greaca veche: an (αν- sau α -lipsa de, )și órexis (óρεξις) = dor, poftă, apetit . http://fr.wikipedia.org/wiki/Anorexie

Ce este anorexia? Într-o societate care promovează imaginea, este aproape  imposibil ca astfel de deviații să nu apară. Mai mult, persoanele care reușesc să se abțină de la a mânca sunt considerate persoane cu voință puternică și sunt admirate.

Nu cred că am complimentat pe cineva pentru că mănâncă sănătos … în schimb, în momentul în care cineva reușește să câștige bătălia împotriva cântarului, este demn de admirația noastră. Astfel, convingerea persoanelor care prezintă elemente de anorexie nervoasă este „dacă reușesc să îmi suprime o nevoie fiziologică, pot reuși în tot ceea ce îmi propun”. Cu toate acestea, mergând pe ideea “you can never be too rich or too thin”, aceste persoane au mari şanse să nu își vadă niciodată scopul împlinit, trăind în permanență cu impresia că nu pot reuși.

Persoanele cu anorexie nervoasă nu doresc să scape de greutatea în plus, acestea vor să scape de ultima fărâmă de grăsime, care le împiedică să își scoată la iveală oasele. Adesea, motto-ul persoanelor diagnosticate cu anorexie nervoasă: “love me to the bones”!
Această convingere este de fapt un pretext. Clienţii cu anorexie ascunzând în spatele autocontrolului,lipsa încrederii în forțele proprii, preocuparea excesivă față de propria imagine fizică (http://www.slabsaugras.ro/anorexia-art-2615.html).

 

Manifestări : Persoanele cu simptomatologia de anorexie nervoasă își limitează greutatea corpului prin abținerea voluntară şi îndelungată de la consumul alimentar, dar și prin utilizarea alte metode – ca de pildă abuzul de purgative, clisme, și diuretice, folosirea de substanțe anorectigene, și excesul de exerciții fizice (anorexia nervoasă de tip eliminator, purgativ)

Tulburarea afectează mai ales tinerele adolescente, însă studiile cilinice arată că în 10 % din cazuri simptomatologia apare şi în rândul tinerilor de sex masculin. Anorexia nervoasă (AN) este o tulburare psiho-somatică sau psiho-fiziologică complexă, implicând componente psihologice, neuro-biologice și socio-culturale. În mass-media, dar și în literatura de specialitate termenul “anorexie nervoasă” este întâlnit cel mai frecvent sub denumirea de “anorexie”.  (http://www.medicinenet.com/anorexia_nervosa/article.htm).

 

Istoric: Anorexia nervoasă a fost descrisă prima dată în 1694 de către Richard Morton (1637 – 1698), medicul regelui James al II-lea al Angliei, în tratatul său despre atrofia nervoasă, în care a semnalat printre altele și apariția amenoreei, precum și asocierea cu un comportament hiperactiv. Morton a descris cazul unei fete de 18 ani, fără poftă de mâncare și emaciată într-atât că rămăsese doar “piele și schelet”. Pierduse ciclul menstrual și studia zi și noapte fără semne de oboseală. Morton nu găsise alte semne de patologie fizică și dezvoltase ca ipoteză clinică ideea că boala se datorează unei stări anormale a “spiritelor animale” și slăbirii tonusului nervos.  El presupunea că pasiunile violente ale sufletului au deranjat spiritele animale ale acestei fete, trimițând prea mult sânge la creier. De asemenea credea că și schimbările de climă – nopțile foarte reci din anul 1684 – au contribuit la apariția bolii.

Terapia propusă pe bază de plasturi pe stomac, săruri de amoniu, doctorii amare  conținând săruri de fier, nu a fost eficientă și pacienta a decedat după câteva luni.

În 1868 Sir William Wilthey Gull a dedicat și el bolii un tratat și i-a dat numele folosit până astăzi, de anorexia nervoasă.  În diagnosticul diferențial el a menționat tuberculoza, tulburări mezenterice, și a susținut că în acest caz e vorba de o “apepsie isterica”. Francezul Ernest Charles Lasègue a descris o triadă caracteristică acestei boli, pe care a denumit-o anorexie isterică: post, amenoree și hiperactivitate. După cum se vede, amândoi, Gull și Lasègue au fost convinși de existența unor cauze psihice și au legat această boală de isterie.

Secolul al XX-lea, mai ales în a doua jumătate, a cunoscut o creștere în incidența tulburărilor de alimentaţie, inclusiv a anorexiei nervoase. Creșterea a fost confirmată de studii în SUA și în Europa de vest, de pildă, în Elveția (Willi și Grossman 1983). În etiologie au fost implicați factori culturali precum noile standarde de frumusețe feminină impuse în diverse societăți vestice, dar și factori traumatici ca de exemplu abuzurile sexuale suferite în copilărie. Dintre psihiatrii și psihoterapiștii care s-au ocupat în mod deosebit cu studiul tulburărilor de alimentare, inclusiv al anorexiei nervoase, îi amintim pe Hilde Bruch, W. Stewart Agras,  Katherine A.Halmi, Christopher Fairburn, Philippe Jeammet. http://en.wikipedia.org/wiki/Anorexia_nervosa

 

 

Diagnostic și tabloul clinic: Criteriile cele mai des utilizate în diagnosticarea anorexiei sunt cele ale clasificării DSM – IV – TR (Manualul Diagnostic și Statistic al Tulburărilor psihice) al Asociației Americane de Psihiatrie și clasificarea ICD – 10 (clasificarea statistică internațională a bolilor și problemelor legate de sănătate) a Organizației Mondiale a Sănătății.

Deși teste biologice pot ajuta la diagnosticul de anorexie, diagnosticul se bazează pe o combinație de comportamente, de credințe și experiențe relatate, precum și caracteristici fizice ale clientului. Anorexia nervoasă este de obicei diagnosticată de psihologi clinicieni, psihiatri sau alți clinicieni cu expertiză în domeniu.

 

Criteriile DSM – IV :

  • Refuzul de a menține greutatea corpului la nivelul sau deasupra greutății minime considerate normală pentru o anumită vârstă și înălțime. Teama intensă de a crește în greutate sau de a se îngrășa (de a deveni supraponderal sau obez);
  • Tulburare în modul de a percepe greutatea și forma corpului, influența exagerată a greutății și a formei corpului asupra auto-evaluării, sau negarea gradului sever de slăbire;
  • La femeile postmenarheale. premenopauzale (femei care au trecut de vârsta menarhei, dar nu au ajuns la menopauză), amenoreea (absența a cel puțin trei cicluri menstruale succesive) DSM – IV – TR (Manualul Diagnostic și Statistic al Tulburărilor psihice- Tulburarile de Comportament Alimentar,pg. 583 )

 

DSM – IV – TR specifică două tipuri de anorexie nervoasă :

Tipul restrictiv: în timpul episodului curent de anorexie nervoasă, persoana nu a avut comportamente regulate de accese de mâncare rapidă sau de eliminare sau purgație (adică de vărsături auto – provocate, de exerciții fizice exagerate sau abuz de laxative, diuretice sau clisme)

Tipul cu Accese de mâncare rapidă sau Tipul eliminator: în cursul episodului curent de anorexie nervoasă, persoana s-a angajat în mod regulat în comportamente ca accese de mâncare rapidă sau comportamente de eliminare (vărsături auto-provocate, exerciții fizice exagerate sau abuzul de laxative, diuretice sau clisme)

Ultima modificare Marţi, 01 Mai 2012 13:03
IRPI Admin

IRPI Admin

Institutul Roman de Psihoterapie Integrativa

E-mail Această adresă de e-mail este protejată de spamboţi; aveţi nevoie de activarea JavaScript-ului pentru a o vizualiza
Login pentru a posta comentarii

Institutul Roman de Psihoterapie Integrativa

© Copyright 2012.

Institutul Roman de Psihoterapie Integrativa

IRPI este o organizaţie profesională, non-guvernamentală care activează în domeniul psihologiei şi psihoterapiei integrative, acreditată de Colegiul Psihologilor din România şi Asociaţia Europeană de Psihoterapie Integrativă.

Site administrat de www.websystem.ro