Eveniment - 30 ani de psihoterapie integrativa in Polonia, Conferinta Varsovia, 2010

Miercuri, 11 Februarie 2015 20:11 Scris de  IRPI Admin
Evaluaţi acest articol
(5 voturi)

 

 

valna hromada1

Simona Tutunaru - Romania IRPI; Mara Priceputu -Romania IRPI; Jerzy Dmuchowski - Polonia; Maria Gilbert - Anglia; Mary Paula Walsh- Irlanda; Kay Conroy- Irlanda; Zofia Milska-Wrzosinska - Polonia;  Michael Randolph- Franta; 

Conferinţa internaţională aniversara

INTEGRATION IN PSYCHOTHERAPY. HOW TO MAKE IT WORK?”

„Integrarea în psihoterapie. Cum să o facem să funcţioneze?”,

Varşovia, 17-19 septembrie 2010

Coferinţa a fost organizată de Asociaţia Poloneză de Integrare a Psihoterapiilor şi de Asociaţia Europeana de Psihoterapie Integrativă

http://www.conference2010.psip.org.pl/                                                         

            În acest material veţi găsi câteva rezumate ale atelierelor şi ale discuţiilor în plen,  în engleză şi română (traducere: Sabina Strugariu):

Supervision as a Reflective Process: Integration in Practice

Prof. Maria Gilbert

In this keynote address Maria Gilbert will present the integrative relational model of supervision that forms the basis of her book with Ken Evans. She will describe the different facets of this model with a focus on clear contracting to support effective outcomes. She will look at the central importance of a good supervisory alliance and at the concept of supervisory alliance ruptures and their repair in order to restore the alliance. Throughout she will use illustrative examples to underline the co-created nature of an effective supervisory relationship.

 

Supervizarea ca şi Proces Reflexiv: Integrarea în Practică

Prof. Maria Gilbert

În acest discurs Maria Gilbert va prezenta modelul integrativ relaţional al supervizării, care formează baza cărţii scrisă de ea şi Ken Evans. Ea va descrie diferite faţete ale acestui model cu o centrare asupra contractării clare pentru a susţine rezultate eficiente. Ea va privi importanţa centrală pe care o are o bună alianţă de supervizare şi la conceputul de rupturi în alianţa de supervizare şi la repararea lor pentru a restabili alianţa. Pe parcursul discursului ea va folosi exemple ilustrative pentru a sublinia natura co-creată a unei relaţii de supervizare eficiente.

 

Seven Paths of Therapeutic Alliance – Traces of Childhood Trauma and Toxic Relationship as a Challange

Prof. Jerzy Mellibruda 

This workshop will present the integrative model of cooperation between a therapist and a client, as well as some therapeutic strategies that indicate the change in the destructive personal outlines created by traces of childhood trauma and toxic relationship. There will be the possibility to discuss samples from clinical practice that will concern: (1) development of the healing therapeutic relation, (2) exploration of the personal events and experiences, (3) Initiation of cognitive and behavioural modifications, (4) imaginative and dramatic transformation of outlines, (5) development of self-understanding and self-observation, (6) reconstruction of the personal narrations, (7) inspiration and stimulation of client’s activity and choices.

 

Şapte Căi ale Alianţei Terapeutice – Urme ale Traumei în Copilărie şi Relaţia Toxică ca şi Provocare

Prof. Jerzy Mellibruda 

Acest atelier va prezenta modelul integrativ al cooperării dintre terapeut şi client, precum şi câteva strategii terapeutice care indică schimbarea în proiecţii personale distructive create de urmele traumei în copilărie şi de relaţii toxice. Va exista posibilitatea discutării unor cazuri din practica clinică ce se vor referi la: (1) dezvoltarea relaţiei terapeutice de vindecare; (2) explorarea evenimentelor şi experienţelor personale; (3) iniţierea modificărilor cognitive şi comportamentale; (4) transformări imaginative şi dramtice ale proiecţiilor; (5) dezvoltarea înţelegerii de sine şi auto-observaţiei; (6) reconstrucţia narativei personale; (7) inspiraţia şi stimularea activităţii şi alegerilor clientului.

 

Common factors in the process of different psychotherapies

prof. Jan Czesław Czabała 

Prochaska and Norcross (2003, Seligman op. cit.) give 12 arguments for pursuing ways of integrating psychotherapy. They include: increasing number of new psychotherapy approaches, growing diversity of patients and their problems, the need for formal certification of psychotherapy training programs and qualifications, requirements from institutions which found psychotherapy, research results confirming common factors in different psychotherapies and, finally, increasing awareness among clinicians regarding the need to refer in practice to common factors such as therapeutic alliance. Interest in pursuing common factors in different psychotherapies has increased significantly in '70  and '80 . Conclusions of authors working on this subject (see: Garfield 1992, Goldfried 1980, Karasu 1986, Lambert, Bergin 1994)  seem to indicate that the most commonly listed factors are: therapeutic relationship, patients new emotional experiences, new knowledge and behaviors gained in psychotherapy. The speech will present practical consequences of psychotherapy based on common factors: goals, shape and methods of psychotherapy and evaluation of it's effects.

 

Factorii comuni în procesul diferitelor terapii

prof. Jan Czesław Czabała

Prochaska şi Norcross (2003, Seligman, op.cit.) oferă 12 argumente pentru a căuta căi de a integra psihoterapia. Ei includ: numărul în creştere de noi abordări psihoterapeutice, diversitatea tot mai mare a pacienţilor şi a problemelor lor, nevoia de certificare formală a programelor de formare în psihoterapie şi a calificărilor, cerinţe din partea instituţiilor care susţin psihoterapia, rezultate ale cercetărilor ce confirmă factorii comuni în diferite psihoterapii şi, în final, creşterea gradului de conştientizare în rândul clinicienilor cu privire la nevoia de a se raporta în practică la factorii comuni, precum alianţa terapeutică. Interesul în a căuta factorii comuni în diferitele psihoterapii a crescut semnificativ în anii ’70 şi ’80. Concluziile autorilor care au lucrat la acest subiect (vedeţi: Garfield 1992, Goldfried 1980, Karasu 1986, Lambert, Bergin 1994) par să indice că factorii enumeraţi cel mai frecvent sunt: relaţia terapeutică, noile experienţe emoţionale ale pacienţilor, noi cunoştinţe şi comportamente dobândite în psihoterapie. Discursul va prezenta consecinţe practice ale psihoterapiei bazate pe factori comuni: obiective, forme şi metode ale psihoterapiei şi evaluarea efectelor ei.  

 

Can Psychotherapy Research Guide Psychotherapy Integration?

prof. Michael Lambert

Most practicing clinicians prefer integrative or eclectic practice with patients, yet little agreement has been reached about what should be integrated and combined to maximize patient outcomes. The implications of psychotherapy outcome research for integration are presented. Among the findings that are emphasized is the lack of evidence suggesting that specific mono-form therapies have shown enough superiority to warrant integration (on the basis of patient outcome). Some exceptions to this rule, such as methods of reducing anxiety, are presented. A solution to this dilemma for those practicing integration is suggested and includes methods of formally tracking patient treatment response and modifying psychotherapy before patients leave treatment.

Poate Cercetarea în Psihoterapie să Ghideze Integrarea Psihoterapiei?

Prof. Michael Lambert

Cei mai mulţi clinicieni practicanţi preferă practica integrativă sau eclectică cu pacienţii, şi cu toate acestea nu s-a ajuns la o înţelegere efectivă cu privire la ce ar trebui integrat şi combinat pentru a maximiza rezultatele pacientului. Implicaţiile cercetării cu privire la rezultatele psihoterapieie pentru integrare sunt prezentate. Printre descoperirile accentuate există şi lipsa de evidenţe care să sugereze că terapiile cu o singură-formă au arătat suficientă superioritate pentru a justifica integrarea (pe baza rezultatelor pacienţilor). Câteva excepţii la această regulă, cum ar fi metodele de reducere a anxietăţii, sunt prezentate. O soluţie la această dilemă pentru cei care practică integrarea este sugerată şi include metode de a urmări în mod formal răspunsul pacientului la tratament şi modificarea psihoterapiei înainte ca pacienţii să părăsească tratamentul.

 

Psychotherapy Integration and Evidence-Based Practice: Confusions in Theory, Practice, and Research

prof. Paul Wachtel 

The goal of grounding clinical practice on a foundation of solid evidence is a salutary one. However, much of the discussion of evidence for various approaches to psychotherapy has been characterized by barely disguised ideological bias masquerading as science. This presentation will examine in detail the assumptions that underlie the concept of “Empirically Supported Treatments.” In doing so, it will consider the assumptions that have associated evidence-based treatment with manualization, linking treatments to specific psychiatric diagnoses, and controlled clinical trials. Each of these characteristics of outcome research has its place and sensible rationale, but each also has been overemphasized in ways that actually impair the soundness of the science on which treatment decisions and evaluations are based. Additionally, there are critical value issues that need to be examined more closely if psychotherapy outcome research is not to become a servant of particular interests and ideologies rather than a process enabling sounder knowledge and promoting human welfare.

 

Integrarea Psihoterapiei şi Practica Bazată pe Dovezi: Confuzii în teorie, practică şi cercetare

prof. Paul Wachtel

Scopul înrădăcinării practicii clinice pe o fundaţie de evidenţă solidă este una folositoare. Cu toate acestea, mare parte din discuţiile despre evidenţă pentru diversele abordări psihoterpeutice au fost caracterizate doar de o înclinaţie ideologică deghizată, vrând să se dea drept ştiinţă. Această prezentare va examina în detaliu ipotezele care subliniază conceptul de „Tratamente Susţinute Empiric”. Procedând astfeş , va lua în considerare ipotezele care au asociat tratamentele bazate pe dovezi cu dezvoltarea de manuale (ghiduri), care leagă tratamentele de diagnostice psihiatrice specifice şi de experiemntele clinice controlate. Fiecare dintre aceste caracteristici ale cercetării rezultatelor are locul său şi un raţionament sensibil, dar fiecare a fost, de asemenea, supraacentuat în moduri care, de fapt, afectează soliditatea ştiinţei pe care se bazează deciziile cu privire la tratament  şi evaluările. În plus, există chestiuni  critice de valoare ce trebuie să fie examinate mai îndeaproape astfel încât cercetarea rezltatelor psihoterapiei să nu ajungă un slujitor a intereselor şi ideologiilor particulare mai degrabă decât un proces care să permită cunoştinţe solide şi promovarea bunăstării umane.

  

Psychotherapy Relationships that Work: Toward Integration

prof. John Norcross

Description: Clinical experience and controlled research consistently demonstrate that the therapy relationship accounts for as much outcome as the particular treatment method. This keynote address will review the meta-analytic research compiled by a recent task force on (1) effective elements of the therapy relationship, (2) effective means of tailoring that relationship to individual patients, and (3) discredited relationship behaviors. This address integrates two of the most crucial developments in our field: Evidence-based practices and the therapy relationship.

Learning Objectives:

1. Identify at least 3 therapist relational behaviors that improve the effectiveness of psychotherapy

2. Describe 3 patient matching dimensions that enhance treatment outcomes

3. Avoid the use of discredited relationship behaviors that contribute to dropout and failure

 

Relaţii psihoterapeutice care funcţionează: Către integrare

prof. John Norcross

Descriere: Experienţa clinică şi cercetările controlate demonstrează în mod constant că relaţia terapeutică contribuie al fel de mult la rezultat ca şi metoda de tratament particulară. Acest discurs va revizui cercetările meta-analitice compilate de către un grup operativ asupra (1) elementelor eficiente ale relaţiei terapeutice, (2) mijloace eficiente de personalizare a relaţiei în funcţie de fiecare pacient în parte şi (3) comportamente relaţionale discreditate. Acest discurs integrează două dintre cele mai cruciale dezvoltări în evoluşii în domeniul nostru: Practica bazată pe Dovadă şi Relaţtia terapeutică.

Obiectivele de învăţare:

1. Identificaţi cel puţin 3 comportamente relaţionale ale terapeutului care îmbunătăţesc eficienţa psihoterapiei

2. Descrieţi 3 dimensiuni de potrivire cu pacientul care sporesc rezultatele tratamentului

3. Evitaţi folosirea comportamentelor relaţionale discreditante care contribuie la renunţare şi eşec.

             

Integrative psychotherapy, a practical approach

Prof. Stanislav Kratochvil

Three partial integrative hypotheses include: 1. common factors in all effective psychotherapies, 2. alternative factors  in different approaches, which can produce similar effect, 3. specific factors influencing  certain symptoms, certain problems and certain patients, which may be less effective in other cases. In clinical practice, both in individual and group psychotherapy of neurotic disorders, we propose successive  combination of: 1. empathic  conversation with self-disclosure of the patient (rogerian approach), 2. interventions supporting interpersonal and psychogenetic insight (dynamic approach), 3. training of desirable ways of thinking  and behavior (cognitive behavioral approach), with occasional inclusion of various other conceptions and techniques like  Gestalt, transactional analysis, psychodrama, psychomime etc., 4. searching  for personal sense of life and perspectives in future (humanistic approach). Forty years of the therapeutic community for neurotic patients in Kromeriz bring practical example of such an approach.

 

Psihoterapia Integrativă, o abordare practică

Prof. Stanislav Kratochvil 

Trei ipoteze parţial integrative include: 1. factorii comuni în toate psihoterapiile eficiente, 2. factori alternativi în diferite abordări, care pot produce efecte similare, 3. factori specifici ce influenţează anumite simptome, anumite probleme şi anumiţi pacienţi, care pot fi mai puţin eficiente în alte cazuri. În practica clinică, atât în psihoterapia individuală şi de grup a tulburărilor nevrotice, propunem combinaţii succesive ale: 1. conversaţii empatice cu auto-dezvăluirea pacientului (abordare rogersiană), 2. intervenţii susţinând insight-ul interpersonal şi psihogenetic (abordare psihodinamică), 3. training a modurilor desirabile de gândire şi comportament (abordare cognitiv comportamentală), cu includerea ocazională a diferite alte concepţii şi tehinici precum Gestalt, analiză tranzacţională, psihodramă, psihomimă, etc., 4. căutarea propriului sens al vieţii şi perspective în viitor (abordare umanistă). Patruzeci de ani ai comunităţii terapeutice pentru pacienţi nevrotici din Kromeriz aduc un exmplu practic a unei astfel de abordări. 

  

Transforming Aggressive Conflict in Political and Personal Contexts - Integrative Psychotherapy in the Public Sphere

Prof. Andrew Samuels

 Andrew begins by trying to imagine different models of politics applicable to Western societies. He reflects on the “state we are in” and asks if our present condition of political rupture could ever become political rapture. He asks whether it is possible for citizens to remove themselves from the abusive relationships with heroic, macho leaders. Instead, he suggests, we might ask where we will find new kinds of leaders who will be “good-enough”. We will need such leaders if we are to manage the staggeringly high levels of conflict and aggression afflicting the political world today. Andrew asks that we urgently explore innovative ways to manage conflict in political contexts using new psychological ideas integrating new psychotherapeutic ideas about men, fathers and violence. Finally, he communicates what he has learned from Islam about some hidden aspects of political conflict.

 

Transformarea Conflictului Agresiv în Contexte Politice şi Personale – Psihoterapie Integrativă în Sfera Publică

Prof. Andrew Samuels

Andrew începe prin a încerca să îşi imagineze diferite modele politice aplicabile societăţilor vestice. El reflectă asupra “stării în care suntem” şi se întreabă dacă condiţianoastră prezentă a rupturii politice ar putea vreodată să devină ruptură politică. Se întreabă dacă este posibil pentru cetăţeni să se înlăture pe ei înşişi din relaţiile abuzive cu liderii eroici, macho. În schimb, sugerează el, ne-am putea întreba unde vom putea găsi noi tipuri de lideri care vor fi “suficient de buni”. Vom avea nevoie de asemenea lieri dacă este să gestionăm nivelul uluitor de ridicat al conflictului şi agresivităţii, care afectează lumea politică astăzi. Andrew ne cere să explorăm urgent modalităţi inovative de a gestiona conflictul în contextele politice folosind noi idei psihologice integrând noi idei psihoterapeutice cu privire la bărbaţi, taţi şi violenţă. În final, el comunică ce a învăţat de la Islam despre anumite aspecte ascunse ale conflictului politic.

 

Postmodernistic issues in psychotherapy integration

Prof. Bogdan de Barbaro

Like many other salutary ideas, the idea of psychotherapy integration still hasn't been (and I doubt whether it will ever be) satisfactorily realised. I am going to postpone terminological misunderstandings (Integration? Holism? Clinical eclecticism? Technical eclecticism?) and distance to monistic approach. Instead, I am going to  concentrate on the question to what extent it is possible to integrate psychotherapeutic models and how useful it is. Doubts result form postmodernistic scepticism for theories (especially ambitious, large, and detailed ones), from preference for multiverse description and from treating language as the tool which constructs reality. Special attention should be devoted to the theory itself (of every model) and it's function of filter by which the reality is interpreted. Integrated model is, in this context, special kind of reductionistic meta-theory (though it denies being reductionistic). As a result the process of integration on the level of therapist's mind may lead to detachment from patient's/clients emotional experience and break of creative dialogue. In the light of above more promising seems pluralistic approach irreverent of theory and assuming integration only on the level of patient's/client's mind.

 

 

Chestiuni psotmoderniste în Integrarea Psihoterapiei

Prof. Bogdan de Barbaro

 Ca multe alte idei folositoare, ideea integrării psihoterapiei nu a fost încă (şi mă îndoiesc că va fi vreodată) realizată în mod satisfăcător. Voi amâna neînţelegerile de terminologie (Integrare? Holism? Eclectism clinic? Eclectism tehnic?) şi mă voi distanţa de abordările monistice. În schimb, mă voi concentra pe întrebarea: în ce măsură este posibil să integrăm modelele psihoterapeutice şi cât utilă este ea. Îndoieli rezultă din scepticismul postmodernist al  teoriilor (în special a celor ambiţioase, largi şi detaliate), din preferinţa pentru descrierile cu variante multiple şi din tratarea limbii ca un instrument ce construieşte realitate.  O atenţie specială ar trebui acordată teoriei însăşi (a fiecărui model) şi funcţia sa ca şi filtru prin intermediul căruia realitatea este interpretată. Un model integrat este, în acest context, un tip special de meta-teorie reducţionistă (deşi negă că ar fi reducţionistă). Ca rezultat, procesul integrării la nivelul minţii terapeutului poate duce la detaşarea de experienţa emoţională a pacienţilor/clienţilor şi la înreruperea dialogului creativ. În lumina celor de mai sus, pare a fi mai promiţătoare abordarea pluralistă irevenţioasă a teoriei şi asumarea integrării doar la nivelul minţii pacienţilor/clienţilor.

 

Discurs şi Atelier

Maria Gilbert: Procesul Integrativ Reflexiv în Practică (Notiţe: Sabina Strugariu)

-       supervizarea depinde de conştientizarea noastră de sine

-       ce facem în supervizare se reflectă în noi

-       o relaţie de supervizare este co-creată, este un efort împărtăşit, o colaborare între supervizat şi supervizor, un dialog co-creat

-       supervizaţii au drepturi şi responsabilităţi

- dreptul la o relaţie de supervizare sănătoasă

- dreptul de a şti părerea supervizorului

- obligaţia de a se pregăti pentru supervizare

-       supervizatul trebuie, în esenţă, să fie relaxat pentru a comunica

-       organizarea relaţiei de la primul contact

-       supervizorul să fie atent şi la comunicarea implicit nonverbală

-       diferenţele culturale trebuie negociate constant

-       scopul supervizării îl reprezintă crearea unui mediu de învăţare pentru supervizat

-       supervizatul trebuie să poată sa aducă orice greşeală sau luptă în supervizare

-       feedback-ul să fie onest, dar şi a spune lucruri dificile

-       supervizarea

-– asigură un contract clar

  - feedback clar

  - spaţiu pentru exprimare şi „joacă” (spaţiu unde poţi experimenta cu noi opţiuni/posibilităţi - Winnicot 

   - echilibru între susţinere şi confruntar

   - reflectarea la întrebări fără răspuns

-       provocarea de a spune supervizatului ce gândeşti

-       ce se întâmplă pentru tine în relaţie? Empatie sau identificare?

-       Facilitarea practicii reflexive

-       Buber 1923 – conceptul de „incluziune” şi anume, a fi în lumea şi cu experienţa ta şi a intra în lumea şi perspectiva celuilalt

-       Mentalizarea şi funcţia reflexivă – Fonagy a elaborat o teorie despre cum funcţionează mintea:

-       Copilul înţelege că ceilalţi sunt diferiţi= funcţia deflectivă = capacitatea de a realiza diferenţa; impactul asupra persoanei, pe care ceilalţi nu îl înţeleg

-       M. Carroll – etapele procesului reflexiv

-       Copii sunt născuţi cu capacitatea de a fi plăcuţi... cum îi dresează părinţii să devină neplăcuţi?

-       Conştientizarea procesului paralele este un scop al supervizării

-       Supervizorul poate învăţa din impactul clientului asupra terapeutului

-       Când supervizorul este iritat pe supervizat = proces paralel= supervizatul este iritat pe client

-       Folosirea umorului ajută învăţarea

-       Atenţi la chestiunile legate de putere – la puterea şi autoritatea de bază pe care le ai ca supervizor

-       Supervizaţii sunt copleşiţi de autoritate

-       Supervizorul asigura practica etică –monitorizare

-       Supervizorul trebuia să ia decizii importante, uneori neplăcute

-       Gestionarea posibilelor proiecţii pe care supervizaţii le vor face asupra voastra ca supervizor, poate facilita dialogul

-       Nu vorbim despre bine/ greşit/ rău, ci despre EFICIENT – ce funcţionează pentru o persoană, nu funcţionează pentru toţi

-       Atunci când apare o ruptură în alianţă există spaţiu pentru repararea ei?

-       Partea erotică este, de asemenea, şi în supervizare

-       Eroticismul există în toate relaţiile

-       Etapele învăţării (Robinson): incompetenţa inconştient – apoi conştientizare – incompetenţa conştientă – apoi acomodare – competenţa conştientă – apoi asimilare – competenţa inconştientă

-       Nu este un model fix, ne mişcăm gradul prin aceste etape.

Nivelurile comunicării

-       Nivelul 1 – Non reflectivitate: problema este la celălalt (tendinţa de a proiecta vina pe celălalt – e un lucru comun) = va trebui să vorbim despre asta.. din analiza tranzacţională Eu sunt ok, tu nu eşti ok! Sau o a doua variantă: este doar vina mea, toată vina este a mea. Acestea sunt instanţe ne-negociabile (oamenii nu sunt pregătiţi să vorbească despre asta, sunt blocaţi) din A.T. Eu nu sunt ok, tu eşti ok! – nu se acceptă procesul CO-CREAT, abia după acceptarea acestui proces se poate trece mai departe

-       Nivelul 2 – Reflectivitatea empatică: -„acest client este rezistent, dar poate există ceva din el care a dus la acest lucru” (s-au trece printr-o perioadă grea, etc.). Da, acest client este dificil, dar trebuie să-i înţeleg contextul de viaţă dificil = empatie, dar încă nu înţeleg partea mea de co-creare. Încă cred că nu contribui la acest lucru- gândire simplă, încă nu privesc acest lucru ca şi conversaţie, relaţie co-creată. Procesul de comunicare negociat cu fiecare persoană în parte, este diferit.

-       Etichetarea duce la proiecţii şi este tendinţa de a vedea doar partea celuilalt, nu şi propria noastră parte din vină. Shifting – trecerea de la ceva la altceva – dacă suntem în faza de eu nu sunt ok, tu eşti ok =  putem trece prin „hai să vedem ce putem învăţa, ce s-ar putea întţmpla?”.

-       Nivelul 3 – Reflectivitatea relaţională: sunt în această relaţie la fel ca şi tine, hai să vedem cum suntem amândoi implicaţi în asta? Cum co-creăm acest lucrur? În ce mod? Sunt la fel de responsabil ca şi tine. Începem să vedem că este o problemă. Haide să vorbim despre ce s-a întâmplat. Să vorbim despre ce ai simţit tu la ce s-a întâmplat. „Ai tot dreptul să pleci, dar măcar mai ascultă o dată”- în sensul de a fi sincer. Cu ce crezi că am contribuit amândoi? Să privim problema împreună. Problema este sistemică, nu doar a ta sau a mea.

-       Nivelul 4 – Reflectivitatea personală: după discuţiile în care se lămuresc lucrurile este partea în care plec cu întrebarea: care este cu adevărat partea mea? ce trebuie să învăţ eu din asta? Ce parte este a mea, din istoria mea de viaţă ce trebuie schimbată?. Trebuie să fim atenţi să ne întoarcem în relaţie după ce am înţeles lucrurile.

-       Noi avem filosofia noastră apropo de relaţia co-creată, dar poate că cealaltă persoană nu este interesată, nu îşi doreşte să accepte asta. Trebuie să rcunoaştem şi să acceptăm realitatea situaţiei şi faptul că poate nu împărtăşim aceeaşi perspectivă.

-       Nivelurile nu sunt cronologice.

-       Clienţii noştrii trebuie să înveţe nivelurile reflectării

-       Enactment, proces inconştient= suntem amândoi în asta. Când suntem într-un blocaj, aducem ceva acolo.

-       Întrebarea în eactment este: ce nu este spus? Ce este evitat?

-       Provocarea este menţinearea unei atitudini deschise. Când pierzi spaţiul negocierii, te poţi pensiona pentru că ai devenit un tiran :).

-       Îţi ofer ceva.. nu trebuie să primeşti, dar dacă ţi se potriveşte.... 

 

Discurs şi Atelier

John Norcross: Psihoterapia – relaţia care funcţionează

-       Practica bazată pe dovadă = efort de a baza practica clinică pe cercetare; integrarea celor mai bune dovezi de cercetare cu expertiza clinică şi valorile pacientului

-       Tratamentele vindecă tulburări sau relaţia vindecă oamenii?

-       Unde este pacientul dincolo de diagnostic? Dincolo de patologie? În unicitatea sa.

-       Ce aduce eficienţă în psihoterapie: 30% caracteristicile pacientului; 12% relaţia terapeutică; 8% metoda; 7% caracteristicile terapeutului; 3% alţi factori; 40% varianţe inexplicabile.

-       Metode diferite produc rezultate diferite, dar ne concentrăm, de asemenea, pe relaţie

-       Ce funcţionează în mod deosebit pentru un pacient? Ce nu funcţionează?

-       Relaţia alegerii:

-       potrivirea terapiei cu persoana;

-        personalizarea terapiei; - scopurile se metamorfozează, clienţii evoluează, relaţia se schimbă;

-        anumite tratamente sunt mai bune pentru anumite tulburări (dar nu întotdeauna);

-       Suntem diferiţi, răspundem diferit;

-    Suntem îndoctrinaţi să răspundem/ reacţionăm într-un singur fel clientului (de exemplu: emaptie, etc) –  comportamentul empatic (Carl Rogers) nu este ok pentru paranoici – ei vor părăsi terapia – redefinirea empatiei.

-       Atitudine empatică = flexibilitate

-       Trebuie să mă adaptez la pacient – să ofer terapia care funcţionează pentru respectivul client

-       Concentrarea pe informaţii te face să pierzi prezenţa

-       Îl întţlnesc pe client acolo unde este

-       Fiţi conştienţi de orice comportament, reacţie implicită/ inconştientă prezente cu fiecare client (prejudecăţi, idei rigide, etc.)

-       Atitudinea în tratamentul integrativ: responsabilitate, personalizare, adaptare

-      Cei mai mulţi din sistemul medical nu întreabă preferinţele pacienţilor: ce îţi place? Ce îţi displace? Ce ar putea să meargă rău? Care sunt ficile? Aşteptările? Care este cel mai rău lucru care s-ar putea întâmpla între noi?

-      În ce priveşte preferinţele clientului pentru caracteristicile psihoterapeutului, putem adăuga orice: gender, sex, religice, etnie, interes, rol, etc.

-       Exemplu: copilul doreşte, inconştient, să vadă dacă părinţii îl iubesc cu adevărat sau dacă trebuie să îl iubească pentru că se întâmplă să fie copilul lor?

-       Frici, precum încălcarea confidenţialităţii sau frica de a fi rănit

-   Ideea de bază a terapiei: verbalizarea tuturor lucrurilor, a nu ne pierde în detalii specifice, a da un sens, a corecta prejudecăţile, a lăsa libere alegerile, idenfiticarea nevoilor, centrarea clientului în terapie, schimbarea = ce ar funcţiona pentru tine acum?, respect şi responsivitate, a da puterea clientului, dificultatea transformată în magie, educarea pacienţilor în psihoterapia colaborativă = relaţie colaborativă

-    Sunt anumite lucruri pe care nu le veţi face – nu putem răspunde tuturor preferinţelor – îl puteţi recomanda unei alte persoane, nu sunt terapeutul potrivit pentru tine în acest moment

 Stadiile schimbării în psihoterapie

-         Clienţii sunt la diferite stadii, indiferent cum le denumeşti

-       Precontemplarea (părintele nutritiv) – negarea, este una dintre cele mai grele stări de a intra în psihoterapie, toată lumea vede problema, mai puţin persoana în cauză

-        Contemplarea  (dialogul socratic) – da, sunt conştient că am o problemă, dar nu sunt pregătit sa vorbesc despre asta

-       Pregătirea – paşi de bebeluş, peste prăpastie, în acţiune

-       Acţiunea (antrenorul cu experienţă) încep să mă mişc

-       Menţinerea  schimbării (rolul consultativ)

-       Finalizarea

-       Nu este uşor. Uneori avem foarte multe încercări

-       Nu sunt atât de evidente diferenţele între abordările aplicate, dar este o diferenţă de 80% între „în terapie” şi „fără terapie”

-       Folosiţi orice metodă care ar putea ajuta la conştientizare

-       Suntem diferiţi în funcţie de schimbarea de dispoziţie a clientului în şedinţă

-       Schimbarea = proces de dezvoltare

 

 

 

Ultima modificare Miercuri, 11 Februarie 2015 22:27
IRPI Admin

IRPI Admin

Institutul Roman de Psihoterapie Integrativa

E-mail Această adresă de e-mail este protejată de spamboţi; aveţi nevoie de activarea JavaScript-ului pentru a o vizualiza

Articole recente - IRPI Admin

înapoi la partea de sus