INSTITUTUL ROMAN DE PSIHOTERAPIE INTEGRATIVA

Selectie rapida

Terapia schemelor în tulburarea de personalitate borderline – partea a patra

Miercuri, 23 Iunie 2010 03:04 Scris de  IRPI Admin
Evaluaţi acest articol
(5 voturi)

Personalitate borderline partea a patra

Relatia terapeutica in lucrul cu pacientii cu tulburare de personalitate borderline

Pacientul este un copil vulnerabil

Young , Klosko si Weishaar (“Schema Therapy, A Practitioner`s Guide”) ne sfatuiesc ca, in lucrul cu pacientii cu tulburare de personalitate borderline, sa nu cadem in capcana schemelor pacientului si sa nu devenim pentru acesta un parinte punitiv (critic, furios, dezaprobator). Autorii ne avertizeaza ca lucrul cu pacientii TPB este o experienta intensa si tumultoasa care, de multe ori, activeaza schemele cognitive ale terapeutului insusi.

Ca sa evitam capcana intaririi schemelor pacientului, e bine sa il putem privi pe acesta ca pe un copil vulnerabil. Felul in care se poarta e o expresie a disperarii si nu a egoismului. El actioneaza in acelasi fel in care ar actiona orice copil de care nimeni nu are grija. Majoritatea pacientilor cu TPB au fost niste copii singuri si/sau abuzati, pe care nimeni nu i-a protejat si nu i-a incurajat. De cele mai multe ori, au fost nevoiti sa caute ajutor tocmai la aceia care ii raneau. In lipsa unui adult sanatos, ale carui atitudini sa si le insuseasca, ei nu au resurse interioare ca sa se sustina emotional. De aceea intra in panica atunci cand raman singuri.

Terapeutul poate functiona mai eficient in relatia cu pacientul cu TPB daca si-l imagineaza pe acesta ca fiind un copil mic. Aceasta strategie, ne spun Young, Klosko si Weishaar, pare a atenua impactul comportamentului pacientului in ochii terapeutului sau si pare a-i aminti acestuia ca, sub masca furiei, detasarii sau criticii se afla, totusi, un copil abandonat.

Echilibrul dintre drepturile terapeutului si drepturile pacientului cu TPB

De cele mai multe ori pacientul va cere mai mult decat poate sau este dispus terapeutul sa ofere. Chiar daca se intampla asa, terapeutul nu trebuie nici sa se simta nevoit sa ofere totul, dar nici sa se infurie pe clientul sau, culpabilizandu-l si astfel intrand in rolul parintelui punitiv. Pacientii cu TPB nu incalca drepturile terapeutului ca sa il chinuiasca, ci fiindca sunt disperati si nu cunosc un alt fel de a actiona.

Conflictele sunt inevitabile, fiindca nevoile pacientului cu TPB, similare cu acelea ale unui copil foarte mic, pur si simplu nu pot fi total indeplinite in cadrul terapiei, aceasta nefiind o cale perfecta de a repara o relatie primara defectuoasa, ci numai una dintre caile posibile. Pacientul cauta in fiecare persoana un parinte mereu disponibil. Provocarea careia trebuie sa ii facem fata, ca terapeuti, este sa pastram un echilibru intre drepturile noastre si nevoile pacientului. De aceea, desi ne asumam intr-o anumita masura rolul de parinte pentru pacientii nostri, e bine sa limitam acest rol in spatiu si timp si sa nu renuntam la a ne pastra viata personala privata.

Relatia primara poate fi doar partial reparata

In terapie, pacientul cu TPB invata sa devina un adult sanatos. El incepe de la stadiul de nou-nascut sau de copil foarte mic si, cu ajutorul terapeutului, modelandu-se dupa acesta, devine, treptat, adult. De aceea tratamentul tulburarii borderline dureaza minim doi ani. Multi dintre pacienti merg la terapie cat mai mult timp posibil, desi starea lor s-a ameliorat considerabil. Majoritatea acestor pacienti se desprind de terapeut abia atunci cand au reusit sa cladeasca o relatie de cuplu stabila, sanatoasa. Chiar daca nu mai merge la terapie, pacientul il va privi pe terapeut, in continuare, ca pe un parinte si se poate sa ii mai ceara ajutorul si pe viitor.

Ca sa fie eficienta, relatia terapeutica trebuie sa se bazeze pe respect reciproc si pe sinceritate. Terapeutul trebuie sa tina cu adevarat la pacientul sau. In caz contrar, nu doar ca starea pacientului nu se va ameliora, dar acesta va deveni agresiv sau chiar va parasi terapia. Terapeutul trebuie sa fie congruent cu sine insusi, sincer, nu un actor intr-un rol. Pacientii cu TPB sunt adeseori foarte intuitivi si sesizeaza imediat atitudinile false din partea terapeutului.

Principalele obiective ale strategiei terapeutice in lucru cu pacientii TPB

Din perspectiva modurilor de functionare, scopul terapeutului este sa-si ajute pacientul sa creeze un adult sanatos, modelat dupa exemplul sau. Astfel, pacientul va putea sa il inteleaga si sa il protejeze pe Copilul abandonat si il va putea ajuta sa primeasca si sa ofere iubire. Pacientul se va putea opune Parintelui punitiv si va putea impune limite Copilului furios si impulsiv, care va invata sa isi exprime adecvat nevoile si emotiile. In fine, pacientul va reusi sa-l securizeze si sa-l inlocuiasca pe Protectorul detasat cu un Adult sanatos.

Urmarirea modurilor de functionare este centrul terapiei schemelor in cazul pacientului cu TPB. Terapeutul este atent la modul de functionare din care relationeaza clientul si raspunde adecvat fiecaruia dintre ele. Facand acest lucru, terapeutul devine “parinte hranitor”. In timp, pacientul ajunge sa se identifice cu aceasta atitudine, pe care o internalizeaza si cu ajutorul careia, apoi, se sustine emotional din modul Adultului sanatos.

Ultima modificare Marţi, 28 Februarie 2012 00:52
IRPI Admin

IRPI Admin

Institutul Roman de Psihoterapie Integrativa

E-mail Această adresă de e-mail este protejată de spamboţi; aveţi nevoie de activarea JavaScript-ului pentru a o vizualiza
Login pentru a posta comentarii

Institutul Roman de Psihoterapie Integrativa

© Copyright 2012.

Institutul Roman de Psihoterapie Integrativa

IRPI este o organizaţie profesională, non-guvernamentală care activează în domeniul psihologiei şi psihoterapiei integrative, acreditată de Colegiul Psihologilor din România şi Asociaţia Europeană de Psihoterapie Integrativă.

Site administrat de www.websystem.ro