PROGRAM

Suntem încântați să vă invităm să fiți parte din Conferința Institutului Roman de Psihoterapie Integrativă, care va avea loc în perioada 25-26 Noiembrie 2023. Această conferință este o ocazie unică de a explora viitorul psihoterapiei și de a dezvolta o înțelegere mai profundă a diversității, integrării și adaptării în dezvoltarea umană.

Evenimentul se va desfășura între orele 08:00-18:00 și va oferi oportunități valoroase de învățare și networking pentru profesioniștii din domeniul psihoterapiei. Mai mult decât atât, în seara de 25 Noiembrie, vă invităm să participați și la Gala Festivă, care va începe la ora 18:00. Acest eveniment va avea loc la Palatul Parlamentului din București, în Sala C.A. Rosetti, situată pe strada Izvor, nr. 2-4.

Așteptăm cu nerăbdare să ne reunim la acest eveniment deosebit!

Integrarea și Personalizarea Psihoterapiei – Viitorul Inevitabil
Psih. Dr. JOHN C. NORCROSS

Această prezentare evidențiază combinația dintre practică și cercetare în psihoterapie, cu accent pe studii recente care demonstrează impactul pozitiv al integrării și personalizării tratamentului asupra rezultatelor clientului.

Prezentarea subliniază importanța personalizării terapiei pentru a satisface nevoile și preferințele unice ale fiecărui individ, subliniind potențialul de îmbunătățire a eficienței terapeutice.

Integrarea psihoterapiei este o mișcare internațională vibrantă din punct de vedere intelectual, populară din punct de vedere clinic, eficientă și în curs de maturizare. De la începuturile sale, integrarea psihoterapiei a fost caracterizată de o nemulțumire față de abordările cu o școală- unică și dorința concomitentă de a privi peste și dincolo de granițele școlii pentru a vedea ce poate fi învățat – și cum pot beneficia clienții – de pe urma altor forme de schimbare a comportamentului. Îmbunătățirea eficacității, eficienței și aplicabilității psihoterapiei este rațiunea de a fi a integrării.

Sunt explorate în profunzime patru strategii cheie pentru adaptarea preferințelor unui client: adoptarea acestora în tratament, adaptarea abordării terapeutului, explorarea preferințelor alternative și trimiterea clientului către un alt psihoterapeut, dacă este necesar.

Orientarea teoretică modală în rândul profesioniștilor din domeniul sănătății mintale, terapia integrativă, implică sinteza diverselor metode și modele pentru a spori succesul clientului. Terapiile integrative iau căi diferite – integrare teoretică, eclectism tehnic, factori comuni și integrare asimilativă – dar caută în mod constant noi modalități de a efectua un tratament de sănătate mintală care să depășească limitele școlilor individuale.

Se prezintă istoria și obiectivele terapiei integrative, se trece în revistă prevalența și formele centrale ale acesteia și se  urmăresc dovezile cercetării sale. Se subliniază mai multe direcții pentru integrarea psihoterapiei, care va rămâne cu siguranță un contribuitor vital la serviciile de sănătate mintală în următoarele decenii.

Mindfulness și Compasiune în Psihoterapia Integrativă
Psih. Dr. MAŠA ŽVELC

În această prezentare voi introduce conceptul de integrare a psihoterapiei integrative relaționale (Erskine, 2018, 2023) cu procesele de mindfulness și compasiune (Žvelc & Žvelc, 2021, 2023).

În lucrarea Mindfulness and Compassion Oriented Integrative Psychotherapy (MCIP; Žvelc & Žvelc, 2021, 2023), care prezintă noul val al integrării, noi abordăm mindfulness-ul și compasiunea ca factori comuni de bază și meta-procese ale schimbării care potențează alte procese din cadrul psihoterapiei.

Principala noastră sarcină este sa invităm clienții să aducă conștientizare și compasiune în experiențele lor interioare. Psihoterapeutul acționează ca un ghid pentru client pentru ca acesta să atingă o stare de conștiență a momentului prezent, o perspectivă de-centrată, o stare de acceptare și auto-compasiune. Psihoterapeutul întrupează deja aceste calități și relaționează cu clientul din poziția de “martor iubitor”.

Dorim să subliniem importanța fiziologiei interpersonale si nevoia de reglare fiziologică, atât în interiorul psihoterapeutului, cât și cu clientul. Mindfulness-ul si auto-compasiunea ajută clientul și psihoterapeutul să se auto-regleze și sa funcționeze în interiorul ferestrei de toleranță.

Cu ajutorul unor scurte exerciții experiențiale și aducând transcript-uri din cadrul ședințelor de terapie, voi demonstra cum pot fi folosite în psihoterapie, într-un mod relațional,
metode specifice mindfulness-ului și auto-compasiunii.

Explorarea Paradigmelor și Obiceiurilor în Psihoterapie: de la Conectare la Deconectare și de la Medical la Multidimensional  
Psih. MICHAEL RANDOLPH

Viitorul psihoterapiei nu va fi pe atât cât ne-am dori să ne imaginăm un continuum al trecutului. Totuși, probabil că discontinuitatea va fi mai mult conceptuală și atitudinală decât propriu-zis practică. Nu este cazul să negăm că psihoterapia ar avea nevoie de unele reglaje fine:
o    De ce săptămânal și nu o dată la două săptămâni?
o    De ce “mai mult” a fost întotdeauna considerat ca fiind mai bun decât “mai puțin”? Și ce înseamnă de fapt “mai mult”?
o    De ce față în față?
o    Oare chiar am evaluat care sunt beneficiile și limitările unui cadru de lucru tipic?
o    De ce atât de mult accent pus pe “unu-la-unu”? Nu este oare terapia de grup valul viitorului?
o    De ce limbajul asumat de psihoterapie este unul eminamente medical? De ce nu este și educațional, de asemenea? De ce nu include și îndemnuri, ca în
o    antrenamentul sportiv?
o    De ce nu prevăd guvernele diferite proporții de decontare pentru psihoterapie? De ce să fie vorba, la modul simplist, de “da sau nu”?
Acestea sunt aspectele din cadrul universului nostru profesional la care am putea privi mai atent. Oricât de mare este dilema cu care se confruntă psihoterapia, precum și
psihiatria, într-o anumită măsură, de ce folosim un model medical să descriem ceea ce sperăm să obținem și modul în care facem aceasta? De exemplu, de ce vorbim încă despre tratament? Și de ce folosim încă un vocabular al patologiei, când acesta reprezintă poate doar 10% din munca
noastră obișnuită? De ce ne e frică să luăm o poziție autonomă complexă, la granița cu multe alte domenii, dar fără să fim înghițiți de niciunul?

În prezentarea mea voi explora anumite obiceiuri atitudinale privind “ceea ce facem” și “cum facem”. Voi aduce sugestii legate de unde este necesar să ne separăm de o viziune medicală a practicii noastre și a profesiei, care, sunt convins, este minată cu presupuneri anacronice, insuficient examinate.

De asemenea, vreau să explorez, atât dintr-o perspectivă modernistă, cât și una post-modernistă, conexiunea subiectiv/obiectiv care stă la baza programelor noastre de formare. Și aici, mai ales din punct de vedere euristic, există multe uscăciuni de aruncat și multe discuții deschise care ar fi binevenite.

Iar în final, ar fi necesar să abordăm terapia de grup ca o disciplină mai mult sau mai puțin separată de terapia individuală? Conexiunile sunt ușor de observat, dar suntem oare conștienți de deconectări? Ar fi oare necesar să dezvoltăm o conștientizare și aptitudini specifice pentru terapia de grup?

Optimizarea Dinamicilor Personalității în Cadrul Strategiilor de Psihoterapie Integrativă
Psih. Dr. MARA PRICEPUTU

Optimizarea dinamicilor de personalitate în cadrul psihoterapiei integrative implică un proces complex și multidimensional.

Vom aduce în discuție preocupările din literatura de specialitate și cercetările care explorează eficacitatea psihoterapiei în contextul optimizării personalității. Cercetările arată că eficacitatea psihoterapiei integrative este îmbunătățită pentru că intervențiile sunt adaptate la nevoile specifice ale individului și la trăsăturile personalității sale.

În cazul dinamicilor de personalitate în contextul relațiilor, intervențiile psihoterapeutice integrative individuale, pentru cuplu și familie aduc beneficii semnificative pentru îmbunătățirea calității vieții sub toate aspectele și a relațiilor. Aplicațiile noastre din practică evidențiază prelucrarea personalității ca resursă în relațiile de cuplu și relațiile părinte-copil, astfel avem posibilitatea să evaluăm și să optimizăm caracteristicile ce devin limită și impactează negativ relațiile importante.

Vom prezenta, secvențe ale planurilor de intervenție pentru mai multe tipuri de personalitate, ce au avut ca obiectiv principal generarea unor sinergii ce să faciliteze într-o formă integrativă structurată personalitatea echilibrată. Modele ale literaturii de specialitate aduc informații despre caracteristici importante ce sunt prelucrate în psihoterapia integrativă și vom exemplifica: Adaptabilitate, Empatie, Stima de sine echilibrată, Relații interpersonale satisfăcătoare, Autenticitate, Gestionarea eficientă a stresului, Reziliență, Deschidere la creștere personală, Auto-reglare emoțională.

Este important să subliniem că niciun individ nu se potrivește perfect modelelor sau tipologii, existând componenta unicității.  Personalitatea este complexă și variabilă, iar diferențele individuale sunt normale și sănătoase. Conceptul de personalitate echilibrată poate varia în funcție de contextul cultural și social. În general, psihoterapia și auto-reflecția sunt instrumente utile pentru optimizarea personalității și îmbunătățirea bunăstării psihologice.

La finalul atelierului participanții vor fi prelucrat secvențe ale unor planuri de intervenție pentru psihoterapie individuală, de cuplu si familie astfel își vor îmbunătăți portofoliul de instrumente pentru activitatea de cabinet. Vor fi adăugate noi competențe de elaborare a strategiilor de intervenție personalizate și vor integra în propria practică profesională informații din cercetările relevante ale ultimilor ani.

Pe baza cunoștințelor și competențelor existente vom face aplicații și vom elabora intervenții specifice pentru impactul personalității narcisice, paranoide, histrionice, antisociale asupra relației de cuplu și a relației părinte-copil. Vom parcurge axa de la dezechilibru la echilibru.

Aplicații ale Teoriei Polivagale în Intervențiile Psihoterapeutice de Tip Integrativ
Psih. Dr. VIOREL PASCA

Teoria polivagală, elaborată începând cu anul 1994 de către Stephen Porges, PhD, este inspirată de studii și cercetări din zona neuroștiințelor, a biologiei și psihologiei evoluționiste.

Denumită de unii specialiști ca arta și știința conectării umane,  neurostiinta relațiilor sau neurostiinta siguranței, Teoria polivagală este prima teorie care face legătura dintre  stările fiziologice ale sistemului nervos autonom (SNA), sentimentul de siguranță și comportamentele sociale. Are aplicații în domeniile: clinic, educațional, organizațional, comunitar și în toate componentele vieții noastre cotidiene.

Se va prezenta felul în care proprietățile emergente ale stărilor de funcționare a sistemului nervos autonom (SNA), precum și sentimentul de siguranță pot influența întreaga arhitectură a procesului terapeutic în toate componentele sale. Teoria subliniază, totodată, importanța stărilor fiziologice în exprimarea și manifestarea problemelor comportamentale și a unor tulburări psihice deschizând noi portaluri de intervenție.

Prezentarea trece în revistă într-un mod pragmatic principiile teoriei polivagale (Neuroceptia, Coreglarea și Ierarhia) și descrie Sistemul de Angajare Socială, fundamentele biologice ale sentimentului de siguranță și ale conectării umane, cu prezentarea unor exerciții, aplicații și implicații în practica intervențiilor psihoterapeutice de tip integrativ.

Implicații Psihologice ale Alegerii Partenerului de Cuplu din
Mediul Online
Psih. ANDREEA HIRIZA

Alegerea unui partener este una dintre cele mai importante decizii psihologice pe care oamenii le iau. Astfel, în practica de cabinet întâlnim foarte des acest subiect, aproape indiferent de categoria de vârstă cu care lucrăm. Tematica alegerii partenerului de cuplu, fiind una foarte complexă și cu implicații în multe dimensiuni ale vieții, nu se află doar în interesul de studiu al psihologiei, ci și al altor științe precum sociologia, medicina sau economia.

Atât schimbările sociale din ultimele decenii, cât și folosirea internetului și a tehnologiei au dus la modificări semnificative în ceea ce privește comportamentul de alegere al partenerului. Se observă astfel o diversificare atât a strategiilor cât și a mediului în care se încearcă identificarea unui partener.

Preocuparea specialiștilor privind implicațiile psihologice ale fenomenului are în prim plan aspecte precum: motivația alegerii platformelor online de căutare a partenerului; caracteristicile psihologice ale persoanelor care folosesc aplicații de dating; modul în care se creează identitatea online; apariția unor criterii diferite de alegere ale partenerului în mediul online sau offline; efectele ce pot să apară asupra relației de cuplu care se formează în acest mod; existența unor corelații între preferința pentru online și anxietatea socială, depresie sau dependență de tehnologie; avantajele și riscurile implicate.

În practica psihoterapeutică este util să cunoaștem implicațiile enumerate mai sus pentru a putea înțelege comportamentul din perspectiva adaptării la actualitatea socială ca normalitate sau ca un indicator al unor problematici care ar putea să devină obiective de lucru în planul de intervenție psihoterapeutic.

Intervenția Integrativă în Coparentalitatea Post-Divorț
Psih. Dr. GABRIELA DUMITRIU

În cadrul acestui workshop vom realiza o incursiune în modelul psihoterapeutic integrativ de intervenție în lucrul cu diada parentală post-divorț.

Disoluția familiei aduce cu sine o reorganizare a dinamicilor individuale, de cuplu, parentale și în relația părinte-copil care, în multe cazuri, necesita sprijin de specialitate pentru a realiza o armonizare optimă atât în planul individual, cât și in cel al diadelor relaționale. În special în cazul divorțului conflictual, relația coparentală așază în poziție de risc emoțional (și nu numai), atât foștii parteneri conjugali, cât și copiii.

Strategia de intervenție integrativă abordează multinivelar în special dimensiunile coparentalitatii care generează riscuri psihologice, construind pe resurse și urmărind, printr-un plan de intervenție bine definit, fiecare palier funcțional individual și diadic, astfel încât să genereze tabloul unui divorț sănătos.

În cadrul atelierului vom porni de la evaluarea coparentalității cu ajutorul Scalei Relațiilor de Coparentalitate, un instrument nou, validat pe populația românească și indispensabil pentru construcția planului de intervenție integrativă. De asemenea, vom identifica strategii psihoterapeutice de intervenție în vederea dezvoltării comportamentelor specifice coparentalității cooperante în situații de divorț și post-divorț.

Dezvoltarea Emoțională a Adolescenților în Epoca Digitalizării – Provocări și Soluții
Psih. GABRIELA BĂRBULESCU

Trăim într-o perioadă în care dispozitivele digitale fac parte din cultura noastră, ne sporesc productivitatea, ne simplifică viețile și sunt un mare factor de divertisment.

Dincolo de beneficiile digitalizării, studiile au relevat anumite efecte negative asupra sănătății mintale și emoționale la copii și adolescenți. Înlocuirea contactelor reale cu oamenii cu rețelele online poate fi corelată cu o reducere pe termen lung a abilităților sociale, de exemplu.

Lumea internetului a reușit să ofere adolescenților posibilitatea de a se izola ei înșiși de accesul parental și de a câștiga o trăsătură distinctivă comparativ cu adulții, un spațiu pe care ei îl modelează potrivit propriilor reguli. Deoarece acest spațiu, această lume a internetului este potențial periculoasă pentru dezvoltarea mintală, emoțională și fizică a copiilor, părinții, educatorii, medicii, specialiștii în sănătate mintală, ar trebui s-o înțeleagă pentru a putea oferi suport pe măsura nevoilor identificate.

În această sesiune ne propunem să aducem în atenția specialiștilor cercetări referitoare la influența digitalizării asupra procesului de dezvoltare emoțională la adolescenți, dar și bune practici de intervenție psihoterapeutică pentru a oferi suport adolescenților în dezvoltarea abilităților emoționale.

Mintea Întâlnește Mașina. Evoluția Relației dintre Inteligența Artificială și Psihicul Uman
Psih. LAVINIA BRATU

O dată cu lansarea modelelor lingvistice generative, precum Chat GPT, aplicațiile cu inteligență artificială în domeniul sănătății mintale s-au dezvoltat fulgerător, de la zeci și sute de aplicații care oferă asistență în diagnosticarea tulburărilor psihice până la chatboți care acționează ca adevărați psihoterapeuți digitali.

Pe de o parte, vedem avantajele și beneficiile acestui curent, constând în facilitarea accesului la tratament de specialitate și suport terapeutic. Cu siguranță, dezvoltarea inteligenței artificiale va deschide noi orizonturi în înțelegerea și tratarea problemelor mentale, oferind potențialul pentru o îngrijire mai personalizată și eficientă în planul sănătății mintale.

Pe de altă parte, vedem provocările pe care le aduce înlocuirea omului cu o mașină, fie ea și extrem de inteligentă. Discutăm despre riscul dezvoltării așa-numitelor relații sintetice și despre confidențialitatea datelor și etica utilizării inteligenței artificiale în intervenții psihoterapeutice.

Între extremele optimiste și pesimiste, accentul prezentării va cădea pe nevoia găsirii unui echilibru între avantajele IA și necesitatea menținerii unui contact uman autentic în terapie. Cele mai eficiente soluții în domeniul sănătății mintale vor rezulta dacă se vor combina expertiza, autenticitatea și căldura umană cu eficiența și capacitatea inteligenței artificiale.

Împreună vom vedea dacă viitorul va înclina balanța către echilibru sau dezechilibru.

Suferința: “lupți cu ea sau o îmbrățișezi”
Psih. RADU ALBOTĂ

Prezentarea se concentrează pe o tehnică complexă ce combină într-o manieră integrativă vechi învățături budiste cu concepte ale Psihologiei Analitice Jungiene și cu tehnici de intervenție psihoterapeutică extrase din Psihoterapia Gestalt.

Tehnica are ca obiective identificarea, confruntarea și modelarea transformatoare a emoțiilor, trăirilor, stărilor cele mai negre ale clientului, a acelor aspecte ale sinelui care sunt afectate, rănite și/sau reprimate, precum și a resurselor interne necesare pentru transformarea acestora.

Suferințele sunt acele aspecte întunecate sau reprimate ale sinelui pe care, într-o manieră adesea inconștientă, le purtăm cu noi și care ne afectează viețile, ca și cum am fi „posedați” de acestea. Am putea exemplifica ca fiind „suferințe”: frica, rușinea, vinovăția, și altele.

Am putea privi această tehnică drept una paradoxală, deoarece abordarea pe care o oferă vizează în principal identificarea, acceptarea și transformarea emoțională, fără a avea intenția sau obiectivul declarat al unei eliminări a simptomului.

Tehnica îl îndrumă pe client spre identificarea „suferințelor”, abordarea lor într-o manieră diferită de cea în care acestea îi afectează viața de zi cu zi, și spre „hrănirea” lor într-un mod care să fie eliberator, înlocuind în acest fel sentimentul anterior avut de client, și anume acela că „suferința” îi controlează viața.

Mai mult, tehnica îi permite clientului ca într-un spațiu și mediu sigure, să interacționeze cu „ suferința”, situație ce deschide drumuri terapeutice atât spre înțelegerea originii „suferinței” (de unde și cum a apărut în viața clientului), spre scopul apariției și existenței sale în viața clientului, și mai ales spre transformarea eliberatoare a acestuia, în stări protectoare și de putere.

CONFERINŢĂ 2023

CONFERINŢĂ
ÎNSCRIERE
SPEAKERI
LOCAŢIE