Faptul că anul acesta Institutul Român de Psihoterapie Integrativă sărbătoreşte 8 ani de activitate este un compliment adresat formatorilor dar şi membrilor săi.

Constanţa şi menţinerea unor standarde profesionale de care a dat dovadă Institutul, în ciuda schimbărilor legislative sau normative din domeniu, a situaţiei psihoterapiei în societatea românească sau a dificultăţilor particulare inerente unei şcoli mari de formare, sunt virtuţile care ne reasigură, an de an, că actul psihoterapeutic este ceea ce ar trebui să fie.

A face psihoterapie sau a te forma în acest domeniu înseamnă a-ţi asuma un parcurs de lunga durată, autentic, şi care să favorizeze şi să încurajeze schimbarea. Nu este un proces facil şi necesită mult curaj pentru a-l susţine an de an. Mai ales că acesta este fără de sfârşit, iar această frustrare se adăugă multiplelor eforturi depuse de membrii săi de a se dezvolta personal, dincolo de cadrul formării propriu-zise sau de cadrul profesional.

Aceasta este, întradevăr, o perspectivă personală, perspectiva mea. Exact în acest punct îi mulţumesc Institutului, formatorilor pe care i-am avut de-a lungul parcursului meu profesional, dar şi colegilor mei mai noi şi mai vechi, că a permis şi a stimulat un mod personal de a face şi de a deveni psihoterapeut integrativ.

Pentru aceasta, Institutul merită aplauzele mele şi îi urez să aibă în continuare un destin semnificativ pentru psihoterapia din România.

Pavel Grigore.